Domnule Arici Pogonici, cu scuzele de onoare pentru că vă scriu atât de târziu,
(la prestanța Dv) sper că nu v-am făcut să vă simțiti ”ne băgat în seamă” ,
pun mâna-n foc cucuveucele și-ar fi rupt glasul să vă cânte și din fluier.

Apropo, am o veste bună, dar mai întâi vreau să vă-ntreb: - ce vă mai face smârțogul? ăla, care-l băteaț cu biciul că e slab și prost,
Doamne, bine ar fi să-și fi revenit, mare păcat de el.
Dar stelele? simt cum nu vă este ușor să fiți ”single parent” zi de zi să le schimbați pamperșii, Alăptați (sper că aveț sân destul), să le faceți băi de soare,
Mă gândes, fiind tată singur vă dați mai ușor seama că dragostea nu este act de caritate, dar nici ”musai”
Nu crește pe genunchi (cum cred unii) și când vrei dai cu bățul în ea,
(zic unii, Dv sunteț un Domn)

Vă scriu în speranța că nu mai șchiopătați ( chiar acuma în plin sezon)
nu de alta, mi-ar părea rău, pentru că e nevoie de brațe,
anul ăsta a plouat din plin, buruienele au crescut ca la mama dracului,
avem roade bogate, doar că lipsește forța de muncă (și nu vrem s-aducem nepalezi).

Prin scrisorica asta, vreau să mă destăinui, vă urmez sfatul, și eu,
ca un dumnezeu (bineînțeles, unul micuț și chior), special pentru Dv am făcut rost de o baghetă fermecată,
am să vă ating pe creștet (nu știu dacă în lumea aricilor se cunoaște) dar la noi la oi este o zicală, ”peștele de la cap se strică”
am să vă ating, din dorința că veți apuca să ieșiți din gaura neagră a universului, să vă transformați într-un aricel simpatic (cu ace de aur,
limbă de aur,
lăbuțe aurite într-o livadă de aur)
așa poate reușiți și Dv să vă lecuiți de apofatism dar și de
catafatism
(nu vedeți câtă suferință este în ziua de azi, unii dispar pe capete)
nu de alta, (poate ați auzit) le-a trecut moda,
asta e, și ar fi păcat să vă irosiți încrederea,
să vă vindeți sufletul
așa pe gratis
ar fi
Păcat!