Suntem eterni! Predestinaţi fără destinaţie. Călătorim împreună spre infinit. Ne/Antul trăirilor noastre, din care culegem câte un strop de lumină. Identităţi ce formăm aceeaşi navă. Numele ei este Antropos!
Unii coborâm mai devreme, alţii mai târziu. Antul ne aşteaptă ca pe nişte licurici. Curios să-şi vadă, prin noi, misterul. Lăsăm aici un semn spre a ştii de unde să reluăm drumul – demiurgia, când ne vom reîntoarce. Asta e cert, căci trebuie să mai făptuim ceva din ceea ce mereu rămâne neterminat.
Ne suportăm, ne urâm, ne iubim. Dar în forma asta nu o să mai fim niciodată contemporani. Mulţumesc umanitate a prezentului actual!
Te salut în numele fiecăruia dintre cei care te populează şi semnez cu el,

Arheu!