te trezesc gânduri din patul tău
la un ceas pe care nici ceasornicul nu îl știe
bătăi în ușă tot mai strașnice, tot mai aproape
simți unghii înfigându-se în lemn ca într-o rană veche

le vezi umbrele așteptând, pândind în lama de lumină
chircite plescăind - turmă de lighioane
nerăbdătoare să se prelingă
să năvălească
în patul nedormitului tău

gânduri rotunde ca un pântec negru de născare
gânduri ascuțite ca un urlet de nou-născut nedorit
alergându-te pe holuri cu neoane bolnave

simți sub pernă tremurând
toate așteptările tale
e ceasul acela
când trupul tău se face lumânare de ceară
mută și nefolositoare