Dorul unui bagabont


Când te-am văzut prima dată,
Am încremenit deodată,
Inima mi-a stat,
Păsările au cântat,
Și tu m-ai sărutat...
Am crezut ca tu,
Ești femeia care mă va iubi,
Până ce ceasul morții va veni,
Dar m-am înșelat,
Atunci când mi-ai spus răspicat,
Că vrei să te desparți de mine,
Că vrei să uiți tot ce a fost bine,
Că vrei să pleci de lângă mine...
Amintirile ochilor tăi verzi,
Mă aruncă în ghearele dorului,tu vezi?
Aș da orice lângă tine sa mai adorm,
Să mă proptesc pe al tău sân gol,
Să-ți mai pot simți trupul cald....
Să pot să fiu lângă tine din nou,
Ce n-aș da să-ți mai pot spune o dată,te iubesc!
Să-ți mai pot spune o dată,cât de mult te doresc,
Nu am înțeles niciodată de ce ai plecat,
De ce m-ai lăsat ca pe un copil,abandonat,
Încă te mai caut,
Dar nu te mai găsesc,
Încă te mai vreau,
Dar nu te mai zăresc,
Sentimentele mele sunt multe,
Și încerc să le pun pe toate printre rânduri,
Dar scriu asta cu durere...
Nu cu plăcere...
Pentru că,mi-ai frânt inima...
Pentru că,eu te-am iubit,
Tu m-ai mințit,
Eu te-am dorit,
Tu m-ai ocolit,
Eu mor de dorul tău,
Tu stai într-un pat nou,
Când mă gândesc,din nou la tine,
Mă întreb ce am făcut?,
Ce n-a mers bine?,
Încerc să te uit,
Dar rana,mi-e tot mai adâncă,
Nu te voi uita,decât dacă-mi vei pune pistolul la tâmplă...