eu propun să ne unim într-o ligă a depresivilor incurabili!
bravo! bravo! (pe fundal se aud urale)
și cu cât mai mulți, cu atât mai bine. vom fi o forță
proști mai sunteți. în depresie nu de forță ai nevoie ci de pastile care scot leguma din ține.
bravo. bravo. aduceți pastilele.

voiam să spun atât de multe,
dar ca de obicei nu aveam toate cuvintele la mine
prin buzunarele memoriei mai erau câteva coji neconvingătoare
și în afara tăcerilor mele încremenite în proiect
nu prea mai aveam ce să ofer.

viitor cu tentă gri, primăvară obosită de-așteptări și de angoase
astenia și-a luat concediu și a promis că revine la toamnă odată cu primele ploi
ghioceii și-au lăsat capetele în pământ și trag nădejde să moară
dar noi, noi florile când o să mai înflorim?
fără semințe! fără petale! așa scrie în noua lege.

(fragment dintr-o posibilă viitoare nostalgie)