zi de-aiurea țigara cafeaua n-au gust
speli vasele ștergi aragazul în creier e vid
de parcă noaptea a fost o ventuză
casa-i curată te simți un gunoi pe care
vrea să-l zvârlă afară pereții-s prea albi închizi
la naiba televizorul mături cu ochii ziarul
prostii și-l arunci e-o stare de fleașcă
clipele-s muci ce mai
noua carte "nu-mi amintesc ce-am uitat"
semnul ți-arată că nu mai e mult de citit
dar n-ai chef aspiratorul de ce să-l pornești
urmele de pași fără urmă le știi lasă-le-acolo
să stea pe parchet că nu fug pe tavane
calculatorul ar fi o chestie să vezi pretinii tăi
ce mai zic poate unul din ei te-o scoate
din starea asta tâmpită un pic dar nu că ai fi tentat
să încropești și tu ceva de postat nu-i așa
ești și tu cineva ce naiba....
ia zi ce-ai putea să te-aud

am fost ce azi aș vrea să fiu și n-am știut
și poate sunt ce n-am să pot fi mâine
că fără rost am vrut mereu mai mult
când am fost bob m-am vrut în lan
în van voiam să mă fac pâine
acum sunt pâine ce-am făcut
rahat voi fi ca mâine
alți bobi în urmă alte lanuri pâini
și tot așa c-așa-i de azi pe mâini
întregul mers al lumii...
s-o crezi tu că-i poezie poate-un fel de terapie
descărcare personală incoloră inodoră insipidă
apă chioară...

hai sictir îmi zice casa ieșșși afară!!!!