Să ard de sete, tot n-aș bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat mă-mping
Păcate și ispite.

Să mor de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aș intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi și-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în șanț, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtășie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veșnicie.


Traian Dorz