A căzut cândva
Din cer o stea,
Și tu împreună cu ea.

Din sclipire-ai orbitoare
Sa născut o floare,
De-o frumusețe uimitoare.

Te-am vazut...
Și nu am știut,
Dacă ești tu oare
Acea floare orbitoare.

Perfecțiune întruchipată
Unde și-a ascuns odată,
Soarele razele
Iar luna visele.

Seara, în parul tău se scalda
Apusul sângeriu de parcă....
Nu o să moara vreodată..
Și nu va mai vedea vreodată
A nopții culoare mată.

Dar apusul încet se duce
Rasare la a dealurilor rascruce
Luna ușoară și albă
Precum Tu esti dulce si suavă.

Ochii tăi, luna-mi arată,
Și ii văd acum de parcă,
Încearca să-mi alunge dorul
Care mi-a ocupat în suflet pridvorul.

În noapte, negrul pustiu,
Nu mă lasă să stiu...
Unde sunt oare?
De ce nu-mi simt ale mele picioare....

Stomacu-mi plutește
Parcă-n mine ceva iubește,
Inima nu fi nestâmparată
Că dragoste-ai capcana curată.

În minte mă feresc
Dar sufletu-mi-l prăpădesc
De doruri si dorințe deșarte
Ale dragostei toate.

Și n-am ce face,
Că inimi nu-i place
Și de minte n-ascultă
În iubire s-aruncă.

Tigroaică frumoasă, iubirea,
Se joacă cu stapânirea,
Și face tot ce vrea
Cu inimioara mea.

În somn mă framântă
Doru nu-mi alintă,
O, noapte sfâșietoare,
De ce nu te sfârșești oare?

Și întrun final, s-arată soarelel la geam
Cu ale lui raze de speranță, a surâsului ei blandeață.....


O, noapte furtunoasă,
Sa făcut o zi frumoasă,
Acum căți văd trupul tău frumos
Cu acel păr mlădios

Surâsul tău,
O rază de speranță,
Chipul tău,
Încă un vis în viață.

Ochișorii tăi,
Un soare în sufletul meu,
Bujorii tăi,
Focul din trupul meu.

Dar gurițe-i tale,
Încă n-am deslușit ale ei taine,
Mi se arată atât de suavă
Cu vorba-i atât de firavă.

Sufletul și inima in ea
Sun pure ca și trandafirul dimineții,
Iar trupul și mintea
Delicate si frumoase ca și floarea vieții.