Știi,
cele mai frumoase amintiri
sunt cele
pe care ne chinuim cel mai mult
să le uităm.

Tablourile.

Soția gătește în bucătărie
el, jucăuș,
vine, o sărută pe gât
și-i spune
”stai jos iubire,
fac eu”…

Prima ei
lecție de condus
- de aia n-o să poată ea
niciodată
să mai urce la volan -
și obiceiul lui
de-a schimba viteza
ținând-o de mână.

Credeai c-a uitat,
nu-i așa?

Privirea lui
când ea
se îmbrăca frumos
pentru el,
iar el
se uita la ea
ca la singura femeie
de pe pământ,
iar ea plutea.

Și era mândru…

Copacul înflorit.
Lacul.
Pontonul.
Cafeneaua.
Florile.

E primăvară, știi?
Și sunt amintiri cu tine
peste tot.

E primăvară, stii?
Acum trăiam
începutul
și tot ce-a fost
mai bun.

E primăvară, știi?
Și primăvara
mă iubeai…

Acum
ea se chinuie
să-și amintească
chipul,
vocea
și sărutul lui…
Căci se duc,
dar răman.

Ca durere.

Ne mințim.
are dreptate ea.
Ne mințim
că am uitat,
că nu te mai iubesc,
că nu te mai plâng.

Și mă mint
ca nu te mai vreau
ca să nu vin
alergând după tine.

Și mă mint
ca să trăiesc.

Și mă mint
că peste 20 de ani
când voi avea
un soț,
un copil,
o familie,
și-am să te văd
pe stradă,
n-am să vreau
să las tot
PENTRU TINE.

Nu mă mai mint.
O să te iubesc
toata viața.

Și-o să v-aud peste 20 de ani:
…da, simona toată viața l-a iubit pe…


Și ne stigem pe acorduri de vioară…