Povestea mea este povestea oricui, la un moment dat. Pentru ca trairile mele sunt specifice oricui.La un moment dat, doar. Ele pot deveni permanente, cand mintea nu are suficient control/pierde controlul asupra propriilor plasmuri. Iar in cazul meu, asta s-a intamplat deja de cateva ori. Rezultatul a fost si este crunt: ajungi la concluzia ca identitatea ta este un nimic de care te poti descotorosi la primul stranut sau la primul strigat pe care il arunci catre cer. Atat de usor se poate pierde tot ce`ai construit atent oviata intreaga:familie, prieteni, job, cariera sau orice alta avutie pe care o credeai asimilata tie.
Sunt cinica, veti spune. De-a dreptul deprimanta, vor completa cei din spate. Dar nu ai cum sa fii altfel, vine vocea mea launtrica si`mi spoteste. Incercat zilnic peste masura, fortat sa te adaptezi unu mediu pe care il dezavuezi,cazi in plasa morganelor si iti omori bruma de originalitate ce te diferentiaza de masa compacta de langa tine. Devii ca ei, gol si fara continut, inotand contra curentului, intr`o mare de sperante fade.Uniformizarea ta incepe cand alegi primul compromis. Odata cu al doilea, transformarea e ireversibila. De la sine inteles ca (te) vei termina inainte ca natura sa isi spuna cuvantul. Sau selectia naturala. Eh, n`ar f pacat?