Zâmbind, dar cu lacrimi în suflet
Împreună am căzut în abis
Fluturând mâna plictisiți spre cei dragi.
. . . și trenul plecă din copilăria de vis.

Frați de tăiș, bereta pe frunte ne-am pus,
Veniți din colțuri aiurea de lume
Foaia de drum pe toți ne-a adus.
. . .și împreună-am picat în genune.

Printre străini să-nvățăm să urâm
Și să ucidem pentru un străin ideal
Prin noroaie acum ne târâm
Și știm că nu vom ajunge cu toții la mal.

Împărțim bucata de pâine
Găsită pe jos într-un colț,
Și sperăm că există totuși un mâine
. . .și cântec. . . nu numai șuier de glonț.

‘Superiori’ primitivi ș-agramați
Ne-nvață să fim carne de tun
Și vomită comenzile înfumurați,
Mințind că astfel fiecare devine mai bun.

Prin tunelul-vârtej aproape-am trecut
Nu reușim toți să trecem de el.
Bine că spiritul nu s-a pierdut.
...în tunelul-vârtej intră-un copil, iese-un rebel.