Exprimarea absolutului mă depășește, la fel și descrierea divinului sau mângâierea pe care o aduce singurătatea. Ironia însă o pot exprima într- un singur cuvânt atotcuprinzător: viața. Viața este ironie pură. Care definiția vieții mele? Timpul dintre naștere și momentul morții. Dar nu- I adevarat deloc. Viața o reprezinta acele momente rare cînd pot spune că am rămas fără cuvinte , că nu mai pot articula sunete, când nimicul se transformă într- un tot indivizibil. Acele momente care dureaza atât de puțin, incât nici nu realizezi milisecunda în care indivizibilul se divide.
Viața reprezintă revelațiile și sclipirile dintre naștere si moarte. Restul este nimic. Ironia intervine atunci când nu percepi clipele de viață care ți-au fost repartizate și nimicul devine pentru tine viata. Aici zace ironia, molia care mănâncă frumusețea dintre cele doua momente.