m-am săturat să stau la semafoare să mă injure și să înjur
șoferițe ce-mi zîmbesc apoi îmi arată semne obscene
de parcă inocența capătă mutații genetice
m-am săturat să mă plimb prin piețe trăgînd copiii de mîini
precum aș căra greutăți cu oarecare personalitate și voință
m-am săturat să tot adun în cămară pînă uit grijile
pînă devin un cetățean cumsecade într-un sistem perfectibil dar cel mai bun
dintre toate cîte au fost și s-au imaginat
să-mi arunc ochii în ecran chiar cînd mănînc ceva cu potențiator de arome
să mă scarpin în nas cu satisfacția că trăiesc că e totul normal că am o familie fericită
mă uit la ei ca la o poză îmi zîmbesc de parcă ar fi datoria îmbunării mele
m-am săturat să tot aștept asteroidul acela flăcările.