Îndoit de ploaia verii, mâinii mele adorate
te supui din necuprinsu-ți, degetelor ne-ntrebate.

Îmi prinzi buzele-ntr-o șoaptă și-n parfumul de gutui,
sunt ce nu am fost vreodată, sunt a ta și-a nimănui.

Vrei surâsul meu șăgalnic să îl sorbi și să-l înveți,
ca-ntr-un basm îmi ningi azurul ochilor prea îndrăzneți.

Mă dezbraci de arhaisme și îmi dai o haină nouă,
voluptate-ntre cuvinte, dimineața-n palme rouă...

Îmi alunecă prin noapte psihedelice tablouri,
cu ce drog și în ce sensuri azi mă-mbeți
și din ce boluri?