am rămas cu salcia din fața blocului... să învăț filozofia suspinului adânc. Felix s-a transformat într-un gând de internet. da, a rămas singur... și bloguiește, bloguiește, iubind-o mereu pe Iris! parcă-l aud spunând: „inima rămâne chitara”. parcă-l aud cântând... prima dată, pe laptop, apoi... la telefon... sunete pe care mi le imaginam cum vin! de fapt, toată viața am iubit un fum de dorințe! cât mi-am dorit să vină și să mă ia în brațe... și totul să se despice brusc! și să crească aromele invers, cum se apropie albastrul de rădăcină! cât l-am așteptat pe Samson... chiar și atunci când el se mira de iubirea mea și regreta paradoxal... viața merge înainte! după douăzeci de ani, l-am văzut doar o dată, ca la închisoare! uitase ce înseamnă iubirea ori nu aflase niciodată că există... ca și cum eu, pe loc, inventasem cuvântul, sâmburele de adevăr pentru cerc... altă inimă! i-am servit o dilemă, dar când v-a renunța la visul cu elemente verticale, țepoase, de capitală... eu voi învârti pe șuvițele părului spirale verzi de limes, rime din floarea pasiunii, poeme calde cu petale de trandafir marocan... aurii! îmi voi cumpăra pălării, ca să îmi amestec dorul cu ochi de leopard! îmi voi sfâșia zilele cu cioburi de gând trimise pe email... voi fi cu el, cel destinat, însorit, înflorit pe taina unui triunghi de dianthus roz, mult iubit, și timpul ne va culege pere, mult zâmbind...

30 august 2009, 01:48