Dac-as fi o lumanare ce arde cu flacara rosie in inaltul cerului, o stea si s-ar intampla sa vina vremea sa ma cobor pe pamant, sa ma sting in raurile involburate ce se intrec printre munti, ar sti luna de pieirea mea?

Dac-as fi o lacrima de margaritar din voalul primaverii si m-as pierde sub patura de zapada, ar baga de seama primavara ca am ramas in urma?

Dac-as fi una din sagetile de foc ale soarelui, aruncata prin taramuri intunecate pentru a le dezmierda si as fi biruita de intunecimea padurii, ar vedea soarele ca nu mai sunt in coroana lui de aur?

Dac-as fi un fulg, un strop de argint pe care crivatul a reusit sa puna stapanire si l-a aruncat departe, departe de tot ce era frumos, ar plange iarna de ratacirea mea?

Dac-as fi un mar copt, mai rosu ca sangele si am fi cazut de pe creanga mea jos, unde pasarile cerului m-au sfasiat, s-a bucurat toamna mai putin?

Dac-as fi o frunza, care, in vremea anotimpului auriu, a fost smulsa si pierduta in adancul unui hau, i-ar fi padurii mai frig fara mine?

...nu...

Dac-as fi luna aprinsa din inaltul cerului, iar in jurul meu, lumanarile ce ard cu flacara de sange, s-ar stinge, mi-ar fi mie mai rau fara ele?

Dac-as fi primavara ce urma sa acopere totul cu mantia lacrimilor de margaritar, iar aceasta mantie a fost strapunsa de o ultima suflare a iernii, mi-as face eu griji pentru lacrimile pierdute?

Dac-as fi soarele de aur ce arde pe oceanul cerului, iar o raza trimisa de mine pentru a imprastia lumina si speranta si caldura, prin adancurile de nestrabatut si as fi intemnitata de umbre, mi-ar fi mie dor de ea?

Dac-as fi iarna, ce intocmai ca si primavara, ar trebui sa invalui intregul intr-un vestmant de argint inghetat, iar vantul ce imprastia sufletele ratacitoare, mi-ar fi aruncat lacrimile, as plange eu de ratacirea lor?

Dac-as fi toamna, iar unul dintre nenumaratele mele roade, doar unul singur, ar cadea de la locul sau, pe pamant ajungand prada a unor fiinte, m-as fi bucurat eu mai putin?

Dac-as fi padurea, iar vantul mi-ar fi smuls o frunza din vestmant, frunza aruncata departe in adancurile haurilor intunecate, mi-ar fi mie mai frig fara ea?

...da...