Am mâncat de dimineață furtună.
Mi-a rămas în stomac
Ca un gust gol
Ca un milion de cristale fine
Care mă strâng.

Vid
Sincope ale memoriei gastrice
Ger călărindu-mi creierul.
Vinerea e sfântă și goală
Sânii ei îmi dansează flasc
În pereții intestinelor
Sărbătoarea prăpăstiilor celulare.
Vinerea caută marginile trupului meu
Prin măruntaie.

Vinerea ne iubeam programat
Ne împreunam atomic
De teamă să cunoaștem în zi sfințită.

S-au spart gândurile acelea
Eu m-am retras între timp
Ca o moluscă bătrână
ÃŽn cochilia stomacului meu
Sunt toată numai un stomac
Umplut de vid,
Iar eu măruntă, zbierând
Aștept să mă nasc din el.