agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2178 .



pトツatele mitizトビii
essay [ ]
demitizarea "Luceafトビului"... iarトκ冓 ?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Incomprehensibil ]

2007-06-27  | [This text should be read in romana]    | 



Mitizarea este o formulト comodト, cea mai la テョndemテ「nト, de instituネ嬖onalizare a idolatriei テョn gテ「ndire, dar ネ冓 a iresponsabilitトκ嬖i テョn asumarea istoriei. Ori de cテ「te ori rostim un mit, テョnトネネ崙ノ totodatト un soclu de la テョnトネネ嬖mea cトビuia pテ「nト ネ冓 adierea cea mai liberト a vテ「ntului devine dictat iar noi, numerosul auditoriu de la poalele muntelui, luテ「nd exemplul lui Pilat, ne spトネトノ pe mテ「ini, spunテ「nd窶ヲ窶 Nu eu, voi l-aネ嬖 rトピtignit窶ヲ窶. Mitul este expresia cea mai vicleanト a neputinネ嫺i. Pentru cト, spre a ascunde infinitezimalitatea noastrト, derivatト din alegere ネ冓 nu din destin, postulトノ cosmicitatea altuia, テョn raport cu care orice altceva devine miniatural. ネ亙 nu mitizare se numeネ冲e oare tot ce facem din Eminescu atunci cテ「nd, uneori fトビト sト-i citim un rテ「nd, テョl numim fie 窶 luceafトビ al literaturii romテ「ne窶, fie 窶徃テ「nditor de geniu..窶 fie orice altceva care テョntrece cu mult dimensiunea obiネ冢uitului ? Mitul scoate faptul din actualitate. Proiecteazト fie テョn trecut, テョnnecテ「ndu-ne voinネ嫗 テョn paseism, fie テョn viitor, テョmbトフテ「ndu-ne テョn visare. Adicト テョntotdeauna dincolo de clipa aceasta repede, singura asupra cトビeia putem avea vreo formト sau alta de efectivitate.
Conネ冲ient テョn adテ「nc de teritoriile ネ冓 veacurile pe care apele sale le vor scトネda, Eminescu a intuit ce se va テョntampla テョntr-un final cu sinele sトブ largit, cu opera sa deci. ネ亙 pentru cト a ネ冲iut, nu a dorit sト lase lucrurile ca, テョnvinse de inerネ嬖e, sト ajungト テョntr-acolo. Opera sa cea mai cunoscutト, Luceafトビul, reprezintト テョn opinia noastrト ネ冓 un deget de atenネ嬖onare ridicat anume pentru noi.
O sト vト surprindト ce voi spune 窶 Eminescu nu s-a dorit Luceafトビ. Nu. Noi l-am fトツut sト fie aネ兮. Oricテ「te zトビi a suit pe treptele spiritului, tot aici lテ「nga noi s-a dorit a fi. Eminescu parcurge ネ冓 el, de sub zトビile noastre romテ「neネ冲i, urcuネ冰rile personajului platonician, plecat dintre ai sトナ pentru a aduce lumina テョn peネ冲erile sufletului. Ajunge pテ「nト sus de tot, contemplト jocurile zeilor, se テョmbatト de strトネucirile Ideii, dar la urmト de tot coboarト. Drumul テョn jos, cel heracliネ嬖an, de la Fiinネ崙 cトフre fiinduri, nu-l abandoneazト nici o clipト. De fapt, cu gテ「ndul coborテ「ネ冰lui a ネ冓 urcat. El adunト pentru a dトビui. Toネ嬖 cei care iubesc puネ嬖n, puネ嬖n ネ冓 dトビuiesc. Cel care iubeネ冲e テョn absolut, dトビuieネ冲e jerfindu-se pe sine. Aネ兮 Iisus al lumii, aネ兮 Manole al Bisericii noastre. ネ亙 tot aネ兮 Hyperionul. Nimeni nu テョngroapト comoara テョncredinネ嫗tト. Nimeni nu doreネ冲e coroanele reci ale Cerului. La ce bun o stea, de oricテ「tト strトネucire capabilト, care ネ嬖ne lumina numai テョn sine ? ネ亙 la ce bun o alta care trimite lumina, dar care dトビuieネ冲e numai din exces. Lumina stelei este trecトフoare. Vine ziua ネ冓 piere. Adevトビata luminト rトノテ「ne mereu. ネ亙 pentru asta trebuie sト cobori. Luceafトビul este drumul coborテ「tor al celui ce a テョnネ嫺les cト sporul de conネ冲iinネ崙 este mai bun decテ「t orice altト mトビire. Adevトビata luminト este numai aceea care trece din opera テョn conネ冲iinネ崙, fトツテ「ndu-te sト rトノテ「i mereu テョn tine ori de cテョte ori ai chemトビi de dincolo. Sト te lトビgeネ冲i テョn cercuri tot mai largi, dar fトビト sト treci dincolo de tine.
Vorbind despre Hyperion, iatト cト ne apare テョn faネ嫗 ochilor tot cel テョnspinat. A pus omul テョn Grトヅinト ネ冓 i-a dat toate mトビirile posibile. Una singurト nu i-a dat 窶 conネ冲iinネ嫗 de sine nu i-a dat-o. ネ亙 pentru asta a cトホut ネ冓 a uitat ce fiu al cerului era. Conネ冲iinネ嫗 este axul tトブ. Este centrul care nu te lasト sト te pierzi テョn tangentele cu care te ispiteネ冲e contingentul. Sau, aネ兮 cum テョnネ嫺lege sト spunト poetul:
窶廾rice prisos de putere, care stricト echilibrul, zboarト テョn tangentト. Actele de voliネ嬖une sunt tangente, nトピcute din dezechilibrul momentan al organismului.窶 ( Caietul 2275, pag. 15 )
ネ亙 aネ兮, fトビト de centru, omul a cトホut pradト ispitei lumii de dincolo de sine. Aネ兮 a ネ冓 rトフトツit テョn istorii pテ「nト cテ「nd Marele s-a テョndurat de el, neputテ「nd sト-l dea uitトビii. La テョnceput i-a trimis cuvinte, テョn rostirile inspirate ale profeネ嬖lor. Mai apoi, cテ「nd vedea cト efortul stト sub zodia lui 窶從-a fost sト fie窶, ネ冓-a trimis Fiul. Fiul acesta, mai mare ネ冓 el peste toate ale tuturor lumilor, de dincolo ネ冓 de dincoace, ネ冓-a pus rトノトκ兮g veネ冢icia sa pentru a テョmpトビtトκ冓 clipa cu fratele rトフトツitor. Conネ冲iinネ嫗 se trezeネ冲e numai テョn apropieri de felul acesta. Cテ「nd legea a trecut din piatrト テョn inimト, conネ冲iinネ嫗 a intrat テョn om. ネ亙 se spune atunci cト toネ嬖 au devenit テョnvトκ嫗ネ嬖, nemaifiind cine sト-i テョnveネ嫺 pentru cト ascultau acum de centrul lor lトブntric. Atunci Dumnezeu a plecat, lトピテ「ndu-l pe om テョn legea sa care era ネ冓 una a Cerului. ネ亙 omului acesta, vトホトフor de acum, nu mai trebuia sト i se hrトハeascト mintea cu mituri despre vremuri trecute sau viitoare, din moment ce conネ冲iinネ嫗 sa テョi era mereu vie. Acum el vedea ネ冓 テョntelegea faネ崙 cトフre faネ崙 ネ冓 nu テョn partea sau テョn ceaネ嫗 deasト a momentului.
Am spus toate acestea pentru cト unul din sensurile Luceafトビului se テョmpトビtトκ册ネ冲e din tテ「lcuiri de felul celor propuse. Poemul nu sublimeazト doar mituri precum cel al Luceafトビului, Zburトフorului, Meネ冲erului Manole sau al lui Hyperion. Deosebit de activト テョn structura poemului, augmentテ「ndu-i semnnificaネ嬖ile pテ「nト la rarefieri greu suportabile minネ嬖lor obiネ冢uite cu aerul stトフut din templele sufocate de idoli, este ネ冓 paradigma christicト. Luceafトビul este Fiul cerului. Tatトネ l-a fトツut テョmpトビat peste tトビii, dテ「ndu-i-le テョn stトパテ「nire. Toate ar fi fost bune dacト nu ar fi suferit o mare iubire pentru omul lトピat テョn lume fトビト de centrul sトブ. Deネ冓 provenea din 窶徨ude mari, テョmpトビトフeネ冲i窶ヲ窶, acestuia nu i-a fost dat sト テョネ冓 fie sieネ冓 suficient. テ四 テョntrista faptul sト テョl vadト cum rトフトツeネ冲e mereu cu privirea cトフre cer de la ferestrele ochilor sufletului sトブ neテョmplinit. La acea fereastrト cトフre care テョネ冓 テョndrepta mereu pasul, adicト gテ「ndul fトビト odihnト. Ochii aceia triネ冲i テョl fac pe prea-plinul astru sト テョネ冓 deschidト un drum cトフre 窶彡hipul de lut窶. La テョnceput o face numai テョn vis. テ始tテ「i テョネ冓 trimite razele sale blテ「nde cトフre fiinネ嫗 adテ「ncitト テョn somnul neネ冲iinネ嫺i, dar nu direct, ci cu ajutorul oglinzii, pentru a nu trezi:
ネ亙 din oglindト luminiネ
Pe trupu-i se revarsト,
Pe ochii mari, bトフテ「nd テョnchiネ冓
Pe faネ嫗 ei テョntoarsト.

Ea テョl privea cu un surテ「s,
El tremura-n oglindト,
Cトツi o urma adテ「nc テョn vis
De suflet sト se prindト.

Din vis, omul rトピpunde:
Cobori テョn jos, luceafトビ blテ「nd,
Alunecテ「nd pe-o razト,
Pトフrunde-n casト ネ冓 テョn gテ「nd
ネ亙 viaネ嫗-mi lumineazト!
Vede cト este dorit ネ冓 continuト deschiderile. Mai テョntテ「i se テョntrupeazト din apele adテ「nci ale mトビii iar mai apoi din lumina Soarelui ネ冓 imensitatea nopネ嬖i. Adicト din elementele creaネ嬖ei celei dintテ「i, anterioare genezei omului. Dar de fiecare datト cu nemurirea sa cu tot. Zeitatea sa テョl trトヅeazト テョnsト de fiecare datト, neputテ「nd ajunge la comuniunea doritト. Fie テョngheaネ崙, fie arde. Omul este slab, mereu se sperie de adテ「ncimile care, nefiind テョn el, par テョngrozitoare cテ「nd sunt vトホute テョn afarト. Vocea ネ冓 chipul ce le aude ネ冓 le vede, テョi par strトナne. ネ亙 deネ冓 vorbeネ冲e pe テョnネ嫺lesul nostru, frumosul tテ「nトビ nu este niciodatト priceput. O singurト deschidere i-a mai rトノas 窶 un singur obstacol de depトκ冓t: nemurirea sa. Divinitatea iubitoare nu ezitト sト se dea pe sine morネ嬖i. Ne amintim cト テョn Grトヅina Ghetsemani, Iisus テョi cere Tatトネui sト テョndepトビteze cupa de la El, cea a nemuririi. Pentru cト numai prin moarte putea redeveni nemuritor. Clipa aceea petrecutト alトフuri de om l-a lipit テョntr-atテ「t de mult de umanitatea acestuia テョncテ「t, pentru a-l ferici, ar fi fost テョn stare sト-ネ冓 sacrifice dumnezeirea. Dar ce fel de fericire ar fi fost aceea? O singura clipト ar fi fost de ajuns pentru a umple sufletul? Iubirea lui Dumnezeu faネ崙 de om ar fi putut sト rトノテ「nト iubire neテョndumnezeitト. Doar simpla iubire. Iubire ネ冓 atテ「t. ネ亙 era gata sト facト sacrificiul. テ縞冓 dト seama テョnsト cト iubirea neテョndumnezeitト nu este roditoare. Ea este doar linearitate purト. Nici o zvテ「cnire spre cer. Doar istorie. Simple evenimente cronologice. Uitare. Continuト uitare窶ヲvoioネ冓e 窶ヲsトハトフate animalicト窶ヲ
Cトツi amテ「ndoi vom fi cuminネ嬖,
Vom fi voioネ冓 ネ冓 teferi,
Vei pierde dorul de pトビinネ嬖
ネ亙 visul de luceferi
テ始tテ「lnirea Fiului cu Demiurgul este テョntテ「lnirea divinitトκ嬖i cu propria-i conネ冲iinネ崙. Ce nevoie ai de alt Dumnezeu, cテ「nd tu eネ冲i Acela ? Cテ「nd se テョntテ「lneネ冲e divinitatea cu sine, se ajunge la テョnceputurile lumii. Dispar umbrele lumii. Avem doar divinitate de la un capトフ la celトネalt. Conネ冲iinネ嫗 purト nu テョネ冓 gトピeネ冲e nici un temei テョn exterioritatea lumii. Este purト interioritate. テ始 aceastト テョntテ「lnire de tainト se ia decizia: dacト Iubirea de sus dispare, va dispare ネ冓 iubirea de jos. Cine pe cine va mai テョnvトκ嫗 ? Orbii numai de orbi vor avea parte. ネ亙 amテ「ndoi de prトパトピtii窶ヲTrebuie sト rトノテ「nト ネ冓 soare sus pentru ca cei de jos sト poatト participa la el. Dacト Luceafトビul ar deveni un simplu Cトフトネin, oamenii nu ar mai ネ冲i sト iubeascト. Vor uita repede cト au avut o divinitate printre ei. Aネ兮 cト va trebui sト rトノテ「nト mai departe pe frunzele cerului. Numai de acolo omul o poate lua ネ冓 テョnvトκ嫗. A vazut cト trecerile lui テョn lume テョi lasト pe oameni mai テョnネ嫺lepネ嬖. Au meritat テョntrupトビile, cu nemurire cu tot. Revenind, Luceafトビul vede la om o iubire mai purト, mai luminoasト. テ始 parte テョネ冓 regトピeネ冲e pornirile sale テョn ea:
Cu farmecul luminii reci
Gテ「ndirile strトッate-mi,
Revarsト liniネ冲e de veci
Pe noaptea mea de patimi.


ネ亙 de asupra mea rトノテ「i
Durerea mea de-o curmト,
Cトツi eネ冲i iubirea mea dentテ「i
ネ亙 visul meu din urmト.
Dumnezeu テョi face pe oameni vii. ネ亙 ca sト reuネ册ascト, el trebuie sト fie mereu テョmbrトツat テョn veネ冦テ「ntul vieネ嬖i.
***
Dumnezeul Culturii, cトツi trebuie sト fie ネ冓 unul al acesteia din moment ce exista unul al popoarelor, trimite printre noi fiinネ嫺 テョnzestrate cu aplecarea cトフre tot, dar mai ales cu vastト conネ冲iinネ崙 culturalト, pentru a deネ冲epta apele stトフute din noi, pentru a face posibilト creaネ嬖a. Faptele lor mari nu trebuie sト ne sperie テョntr-atテ「t テョncテ「t sト devenim simpli idolatri, din moment ce nu pentru mトビirea de sine au venit, ci pentru creネ冲erea noastrト. De aceea, orice テョncercare de mitizare se ridicト テョmpotriva noastrト, fトツテ「ndu-ne sterili ネ冓 fricoネ冓. 窶 テ始drトホniネ嬖窶ヲeu am biruit lumea..窶, acesta este credem noi ネ冓 mesajul cu care Eminescu ne テョntテ「mpinト テョn poemul acesta. ネ亙 nu este o biruire a lumii orice ridicare cトフre conネ冲iinネ嫗 din tine ? ネ亙 dacト el a reuネ冓t, noi de ce nu am face-o ? テ始tテ「lnirea cu Eminescu sト ne fie テョntテ「lnire cu conネ冲iinネ嫗 noastra culturalト mai bunト. ネ亙 nu numai. Sト pトビトピim stereotipiile dupト care mai mare ca el nu este. Pentru cト gテ「ndul acesta, テョn aparenネ崙 de respect, este tot ceea ce ne poate fi mai rトブ, ネ嬖nテ「ndu-ne mult timp la distanネ崙, nu numai de el, dar mai ales de noi. テ始chei, citテ「nd din Noica:
窶廡uncネ嬖a operelor mari nu este de a fi doar contemplate. Este de a naネ冲e alte opere mari sau de a modela omenescul din tine. Iar de nu, funcネ嬖lor mari este de a te face sト-ネ嬖 ceri scuze cト exiネ冲i窶ヲ.窶

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!