= părere | radu stefanescu [26.Jun.11 08:52] |
eu unul aș mai simplifica pe ici pe colo (de la luxuriant la stufos nu e decît un pas) copilul alerga pe scări parcă mulinat de cineva de sus afară soarele foșnea ca iarba în mijlocul pieței sculptorul ne dezvelea surplusul de piatră (din moment ce ai scris deja pronumele, "de pe noi" e în plus) pereții de cărămidă erau calzi de parcă ar fi făcut cineva dragoste cu ei / îmi pare din alt film când sărea câte o treaptă sfărâmată - fără "sfărîmată" în intimitatea noastră auzeam o barcă pălmuită de ape îl îmbrățișau puternic pânzele de păianjen pe umeri le simțea umerii ceva difeit - typo pe câmpii - pe cîmp a privit în jos la turnul ce se răsucea spre bază (în jos - spre bază?) l-a băgat în buzunarul pantalonilor - în buzunar "o doamne nocturna îți lumina formele și nu mai aveam nevoie de nimic nici de moarte" / nu-mi place. de ce nu direct "nu mai aveam nevoie de moarte" și în orice caz fără "râsul lui l-a auzit până și dumnezeu" - o frondă cam facilă, și care oricum, nu-mi spune nimic. și nici alternanța timpurilor verbale nu merge acolo. altfel, ce să zic, bizar, inedit și nu, nu-mi evocă nimic din ce-am citit :) | |
= . | nica mădălina [26.Jun.11 13:48] |
cred că e ceva de făcut cu duiumul de comparații și de lianți. știu, comparațiile sunt necesare pentru a întregi tabloul alternativ, însă cred că la nivel de formulare nu e musai să fie introduse mereu prin lianți care anunță comparația (ca, parcă șamd). se poate, de pildă, folosi și virgula, în loc de "ca". ar fi mai subtil și cititorul nu ar mai remarca așa ușor figura de stil, lăsându-se purtat mai bine de text. la fel cu frunzele ce se lipeau, ce-ul putând fi înlocuit de virgulă. finalul l-aș vedea la aer, ar fi, în opinia mea, mai ferm și totodată mai deschis, având în vedere că râsetul e ceva previzibil, mai ales din partea unui copil, ca reacție, frustă, la mai orice (cealaltă fiind plânsul, nuanțele dintre nefiindu-i așa cunoscute precum unui adult). typo la căt în penultima strofă. pe umerii lui poate fi pe umerii, lui e inutil. și ar mai fi ceva detalii de șlefuit. dar mă opresc aici. un peste alta, deși descrierea asta se poate plia pe mai orice, neavând un tâlc specific, e totuși condusă fluent, compartiv cu textele tale din ultima vreme. și, imagistic, e bogată, chiar dacă are tendința de a glisa în exces. | |
= Semn | Ioan Barb [26.Jun.11 14:37] |
Este foarte frumos poemul tău. Aș renunța la al doilea vers din prima strofă. În rest este opțiunea ta dacă-l mai cureți. Personal cred că este reușit în această formă, micul versul doi din prima strofă. Comparațiile sunt necesare. Cu prietenie, ioan | |
= . | nica mădălina [26.Jun.11 14:43] |
pentru ioan, cu scuze autorului pentru revenire - nu am spus că nu-s necesare, ba din contră. m-am referit la formularea lor, mai precis la felul în care sunt introduse în discurs. am făcut distincția asta. nu de alta, dar țin la claritate, atâta câtă îmi reușește. | |
= re | Ioan Barb [26.Jun.11 15:20] |
Mădălina De acord, cred că am fost eu prea clar. | |
= err | Ioan Barb [26.Jun.11 16:05] |
n-am fost eu prea clar | |
= un text bun | Alina Manole [27.Jun.11 00:30] |
In afara de titlu si de final (cum asa, ne dadea ture in aer?), e un text foarte bun, insa mai taie din cuvinte. | |
= eliberat | alina livia lazăr [27.Jun.11 15:47] |
inimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă în timp ce copilul dădea ture în aer inimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă în timp ce copilul dădea ture în aer inimile ni se zbăteau ca niște pui în ouă în timp ce copilul dădea ture în aer ___________ + nu cred că mai este nevoie de altceva + | |
= interesanta poveste | mihai iosif [27.Jun.11 20:34] |
verbele (acelasi mod si timp de cele mai multe ori) care se repeta la fiecare vers cred ca fac poezia asta foarte ciudat de citit cu voce tare. s-ar putea sa se instaureze o monotonie care cred ca nu poate fi evitata decat ...asa cum au sugerat deja mai multi...prin simplificare pe ici p colo. | |
= raspunsuri | ștefan ciobanu [29.Jun.11 10:50] |
va multumesc de trecere. | |